,,Lumea se schimbă, şi cu ea şi locul omului în această lume. În întreaga Europă, responsabilii învăţământului caută să atenueze divorţul dintre educaţia primită şi viaţa profesională viitoare. Aşa s-a născut educaţia tehnologică, integrată progresiv în programele şcolare şi devenită o nouă disciplină a ciclului mediu”.(Yves, Deforge, 1969)
Educaţia tehnologică este o componentă a educaţiei de bază şi este bine să fie realizată cât mai de timpuriu, pentru a crea premisele unei concepţii corecte şi atitudini motivate, prin asimilarea unor valori şi principii etice ce definesc raportul societate – natură- tehnologie.
Un cadru didactic creativ îi îndeamnă pe copii să caute noi conexiuni între date, să asocieze, să-şi imagineze, să admită idei, să perfecţioneze ideile altora şi să orienteze aceste idei în direcţii noi. Aşa va putea să realizeze, cu tact şi simţ de răspundere, transferul setului de valori proprii creativităţii de la educator la educabil.
Costel Curpan 